Fugarele secunde
Din viitor coboară,
Iar Timpul le ascunde
În fulguiri de seară.
Ele plutesc alene
Spre-mpărăția noastră
Și parcă bat din gene
Mici îngeri la fereastră.
Copil le prind privirea
Prin florile de gheață,
Însă nu-mi cred uimirea
Că ei există-n viață.
Mă țin cu o poveste
Înduioșat de mână
În doi să trecem peste
Eclipse de lumină.
Iar Vremea toarnă stele
Ce fulguiesc prezise
Pe dorurile mele,
Pe urmele de vise.
De îmi venea iar mie
Să stau tot în omături
Știind o veșnicie
Cum trece pe alături.
Fulgii obrazu-mi taie
Și mi se-mplântă-n plete...
Revin iar în odaie
Din ierni pe îndelete.
Oglinda când îmi prinse
Privirea fâstâcită
Văzui tâmplele-mi ninse,
Iar fața scrijelită.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dragi Silviu, Mirela, Adina, Gerra! Vă mulțumesc din tot sufletul.
bragagiu (autor)
joi, 03 septembrie 2015
Când e vorba de oglinzi orice magie suprapune povești minunate peste rama realului! Ce este de fapt @realul@ în bucla timpului, este deja altă poveste!:)))) Diafană călătorie și plină de tandrețe!
Gerra Orivera
miercuri, 02 septembrie 2015
Frumoasa trecere prin timp , de la copilarie la maturitate (tamplele ninse ) ...
"Însă nu-mi cred uimirea"...este o expresie putin fortata ,parerea mea
"Mă-ntoarsei în odaie" ...imi pare fortat si aici ( verbul ) , posibil sa se spuna si asa , nu stiu , dar cred ca e mai bine sa fie evitata aceasta forma.
Interpretarea calatoriei in timp imi place mult ...parca vad un copil ( in suflet toti ramanem copii ) stand la fereastra si privind caderea fulgilor de nea ...asocierea cu o ninsoare linistita care aminteste de anii copilariei e superba, iar imaginea din oglinda , cu pletele ninse :) ...ce frumoasa sugerare a trecerii timpului ...
Cu drag ,
Adina Speranta
miercuri, 02 septembrie 2015
Foarte frumoasă ! Dar eu aș zice. ...de resemnare mai degrabă, deși și resemnarea este o formă de liniște. ... :) Da, mi a plăcut !
Și mi se potrivește .... :)
mirimirela
miercuri, 02 septembrie 2015
Foarte frumos!
O poezie plina de sentiment, de liniste as mai spune.
Silviu
miercuri, 02 septembrie 2015