Purtăm în vene sevă de trădare,
principiile noastre au devenit caduce,
răstignim adevărul fără remuşcare
şi spânzurăm Lumina pe cruce.
Prigonim iubirea şi iertarea divină,
ascunşi sub masca unui convins ateu,
cerşim cu îndurare o rază de lumină
şi îl crucificăm pe Dumnezeu.
Suntem bolnavi acut de duşmănie,
dezlănţuiţi de ură şi de nedreptate,
am rătăcit pastila pentru omenie,
ne pironim şi sfânta libertate.
Şi suntem slăbănogi fără scăpare,
iar în străfundul rost al firii,
cuprinşi de neputinţă şi de nepăsare,
sacrificăm şi sângele iubirii.
vezi mai multe poezii de: Stefania Petrov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.