MAMEI
O, ce m aș fi făcut dacă n aș fi fost om?
Mamă istovită, cu tâmplele albite de vreme,
n am nimic mai sfânt ca aceste poeme
prin care să ți mulțumesc că m ai făcut om!
Știu că îți datorez întreg universul
– universul sălbatic care mereu se rotește –
dar, iartă mă mamă că n am putut smulge din el decât versul
– versul acesta – Câine, câinește!
Craiova
2 decembrie 1968
vezi mai multe poezii de: Camil Poenaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.