Când două inimi bat în armonie
Se sudează rodul primăverii
Ce durează-o veșnicie.
Imaculat dar imperfect, privesc acest defect ce ne-a fost dat din rodul unei dimineți înseninate.
Culeg lacrimile toate, rând pe rând,
Și-ncetez să îmi ascund durerea și mândria, patima și măreția,
Zidesc izvor din cel mai minunat cuvânt;
Croindu-mi zbor prin corzile sufletului tău,
Ma intersectez cu tot ce e mai bun sau rău.
Un infern este în tine,
Un infern complex, dar pur,
Și lumina întunericului mă cam arde-jur!-
Perfecțiunile-imperfecte mă îndeamnă să te fur...
Tu râzi și cureți din mine
Orice-i rău și orice-i bine.
Tăcuți ne-ntrecem cu acest nimic neutru, nepătruns,
Căci știm că dragostea imperfecțiunii împreună ne-a adus.
Predestinați a fi ateii unei lumi dualitare
Cordul nostru cheie n-are, este doar flacără-n soare.
Când două inimi bat în armonie
Se sudează rodul primăverii
Și durează-o veșnicie.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.