Când ploaia s-a oprit - Ionutz21
Poezie adăugată de: Ionutz21

    joi, 03 februarie 2022

Cu un picior în groapă am șchiopătat puțin
Și am băut și apă și am băut și vin,
Dar iată că-ntr-o seară când ploaia s-a oprit
Vecina mă strigase că-i arde de iubit.

Trecut prin ploaia vieții și plin de răni pe trup
I-am spus că într-o seară, de somn am să mă rup
Și-am s-o dezleg de setea ce-i curge pe sub piele,
Înmiresmându-i gura, cu cea mai dulce miere!

La mine în odaie nu-i loc de rugăciuni
Cu trupul meu pot face adeseori minuni.
Ea mi-a citit prospectul și-n loc de sentiment,
Păstra la gura sobei al vieții testament.

Eu sfâșiat de doruri și dup-atâta chin
Mi-am potolit tristețea cu un pahar de vin...
Și-am prins-o de mijlocul de-o vreme prăfuit
Lăsând în urmă praful că-mi arse de iubit.

Și am iubit-o tandru dar nu am fost corect
Că i-am furat sărutul și inima din piept,
De-o vreme mă tot strigă din lipsă de idei
Că iar se-așterne praful adânc sub pielea ei!



vezi mai multe poezii de: Ionutz21




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.