Când tu întârzii...
Adun în podul palmei resemnarea
Și-i pun de strajă cor de bun venit
Să-nceapă dar, să cânte așteptarea
Atunci când tu întârzii la zenit.
Tic-tacuri mă gătesc prenupţial
Cu rumeguș din trunchi de falanster
Și leapădă tristeţi secvenţial
Când tu întârzii și te vrei mister.
Catadicsesc vociferări imateriale
Spre ectoplasme-nscăunate în neant
Când tu întârzii printre lacrimi goale,
Din templul pacienţei, sicofant.
Când tu întârzii, vreascuri răspopite
Trosnesc coercitiv la colţ de tâmple
Și-n foc mă pedepsesc.Nopţi irosite,
Așteaptă ca venirea-ţi să se-ntâmple.
Sunt neamuri stropii toţi ai disperării
Hălăduind în clanuri divergente
Când tu întârzii, chiar și valul mării
Întârzie-n abisuri decadente.
În taine noctambule, mucenicii
Se-mbracă-n crucifix din umbra lunii
Când tu întârzii...răstignind indicii,
Că-n pieptul meu ai să albești tăciunii.
Se simt proeminenţe-n dor de tine,
Când pipăi amintiri cu gând despotic
Doar când întârzii.Dar când ești cu mine
Sunt un Adam în Rai apoteotic...
Din lacăte îndestulate de-ncuieri
Atârn la porţi închise chei sălcii
Dar știu c-ai să-mi desfereci de dureri
Întârzierile-ţi din nopţile pustii.
Marian Puscasiu
Iulie 2015
vezi mai multe poezii de: MarianP