Domnului Caragiale
Pământul e rotund, se ştie,
Şi-s vechi şi nouă, toate cele,
Şi, mi se pare, oare, mie,
Ori viaţa-i ca un dans de Iele?
Se-nvârte fusu-n mâna sorţii
Şi, ce a fost, se-ntoarce-ndat’.
N-au dispărut mojicii, hoţii,
Nici prinţii care-au fost odat’.
Ei poartă straie noi, fireşte,
Şi-au un jargon frumos de pică,
Dar, în străfunduri străluceşte
Eternul moft, monşer Mitică.
Nea Nae, hâtru, ne surâde
Prin vremuri, ridicând monoclul:
- Hai, naţiune, râde, râde!
Cortina sus! Să-nceapă jocul!
vezi mai multe poezii de: Lucia Eniu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.