tu ierţi păcate
la care nici gîndim
noi am văzut
albele porţi
prin care se intră în păcat
ce-nfricoşată aventură
sub anatema veşniciei
Tu iartă
că încă te-nţelegem
acum trăim
înconjuraţi de nori şi stele stinse
de îngeri fără aripi
în timp ce ne-nfășoară
o ploaie sublunară
de reci inimi
se umple potirul
ne-ngăduitelor speranţe
sînt călător printre pustiuri
în umbră de sărmane schituri
şi închinate mănăstiri
urmezi drumul de mesteceni
supus la vîntul
ce suflă prin gulaguri
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.