să pui capac la zilele şi nopţile
ce ne-nsoţesc
să-nchizi şi uşi
ferestrele ce bat
spre viitorul care nu mai vine
frumoasă întîmplare
una gata să te-mpartă
cu aripile grele de metal
într-o mecanică mişcare
fără Înălţare
o amintire
din raiul ce ne uită
zi de zi
Doamne!
cu un genunchi
plecat pe pietrele cu scobituri
de cîţi au fost ca să se-nchine
îmi caut împăcarea
îngăduinţa de-a fi parte
la liturghia
care ne veghează
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.