intrăm prin laturi opt în spaţiul sfînt
o lume de marmură de bronzuri şi de aur
cu sfinţi încremeniţi
sub bolţile copleşitoare
ca în terţinele danteşti
suntem cuprinşi în octogon
înconjuraţi de laturi împreunate în unghiuri fixe
avem şi drumul pe măsură
sub stelele ce nu vor să răsară
în urbea unde Iisus îşi are dreapta piatră
o boltă urcătoare
un cer ce se ridică
se smulge către ceruri
cu tot cu sufletele noastre
din toate ale Tale
doar Maica din înaltul bolţii
străjuie netulburată de secera Lunii
cerul sofianic
unde zboară c-un fîlfîit liniştitor
numai porumbeii
Iisus de-a dreapta Maicii
şi sfinţii întemeietori
fixaţi în mozaicuri aurite
pe zidul de lumină
doar ei mai strălucesc
de sub mortarul
imperiilor duse
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.