mai zăbovesc încă
uimit
printre despletitele ramuri de pin
şi de tuia palmatele crengi
sînt încă sînt
pe planetă
o calc apăsat
rapid în mişcare
mă îngăduie Ei
locuitorii cereşti
în luminoasa lor nepăsare
o minune întru plăcerea lor
îţi rămîne
atins de ale păsării
aripi negre
un aspru zvîcnet
cu el s-a răpit tinereţea
eşti tu
aici încă
aducătoareo de har
pentru noi muritorii
ne aduni sub clopotul fericit
al iubirii
se scutură scoarţa pămîntului
cînd pentru o clipă
îşi coboară luminătorul
privirea
la fel
apele se ascund
în albii de ele ştiute
o! vino
coboară senină
ca o zi de april
nostalgie
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.