se ridică munţii
ca un paloş
răstignit în lumină
cineva
bate cu pumnii în uşă
fără împăcare
cu umărul te sprijini de cer
ca o cumpănă
în noaptea istoriei
un înger cu spatele roşu
conduce printre tenebre
aici
pe ţărmul
ce străjuie Oceanul
se află Luptătorul
încremenit în piatră
cuprins de un somn prevestitor
îşi are armele de luptă pregătite
îi bîntuie prin venele stîncoase
fantasma unui rigă uzurpat
ce strigă
cu o privire împietrită
răzbunare
ah! voi inime bătrîne
cîte puteţi să înduraţi
dar
cine să v-audă
plîngerile toate
întreaga disperare
sub soarele în purpură
rostogolit la orizont
ca un ochi imens
deschis cercetător către adîncuri
acolo văd gloria
treaptă cu treaptă
cum coboară-n abis
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.