cu o nepăsare
bună de păcălit popoare triste
însoţită de muzici pe măsură
cobori pe scări întortocheate
din întuneric în adîncuri
pe chip cu o cruce
a zîmbetului care înţelege
zi şi noapte
neobosit
durerea
şi totul
spre a cinsti o veche vamă
între iubiri prezente
pe un contur nedesluşit
de prinţesă şi copilă
cu multe alte înfăţişări
ce bat în uşă
cu puternice ciocane
ele pătrund în suflet
curinse de-un mister
ce aşteaptă glonţul
să străbată prin carnea
realităţii
cînd vine dimineaţa
cu ochii în lumină
şi inima-n jăratec
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.