nu timpul pe care-l avem de la soartă-i puţin
ci mult
nesfîrşit e cel pe care atît de uşor
cu mare risipă îl pierdem
subţire precum orizontul
cînd întîlneşte planeta
e viaţa
trăită cu adevărat
în toată a ei întreagă splendoare
o dungă rarefiată
tăiată în cerime
de-un zbor supersonic
o linie pe talpa lui Zeus
e clipa în care trăim fără rest
doar atît ne-a lăsat Cronos
din tot nesfîrşitul
alta nu-i clepsidra să-ncapă
suntem copleşiţi de dorinţe
încărcaţi/ striviţi
de toate spaimele ce se cuvin
amînăm totul pentru anii tîrzii
rătăcim în hăţişurile zilei
în timpul ce ni s-a dat
uităm să fim vii
cînd şi cine să ne redea pe noi
nouă
pierdută-i dreapta socotinţă
şi suliţa luminii
odihna veşnicei nopţi e aproape
pentru toţi e aproape
vine şi bate în piept
pînă inima de tot se opreşte
timpul încet nepăsător
ni se scurge
în clipele lui
înfloreşte sfîrşitul
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.