în valea Assur
curg pline de zbucium zile şi nopţi
luceafărul/ stea singură/ veghează
stînca
profilată printre ferestre de lumină
între chiparoşii ridicaţi pînă la cer
şi măslinii îmbătrîniţi în ale vieţii
o corabie se smulge din piatră
cu prova ridicată pe val
privind cîmpiile de ape
ce îşi aruncă pe maluri
încreţitele bărbi asire
între vîrtejuri sărate de mare
se înalţă/ de piatră
cu gura căscată la ceruri
un cioc de pescăruş
strivit de durere
străpunge marea
c-un urlet sfîşietor
vezi mai multe poezii de: Cassian Maria Spiridon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.