Un nomad s-a cuibărit într-un cort părăsit.
Era romantic lângă lizieră, aici i-a plăcut.
Peste ani omul a murit, adăpostul a căzut.
Aceasta a fost viața lui, el a cui umbră va fi?
***
Curajul zborului deasupra norilor e tare dulce,
Este ca vinul sorbit înaintea plecării, amice!
Acest viciu este atăcat mult de colegii fără virtute.
Suntem ca plantele sălbatice ce cresc amestecate.
***
Preafrumoasa nobilă era mai sălbatică decât marea,
Mai aprigă decât furtuna și mai tăioasă decât sabia.
Era pirat. Aventura la care visa îi însuflețea curajul.
Descoperind pericolul, a inventat devotamentul.
***
Sunt aşteptat de prietena mea lângă cascadă.
În grădina visurilor mele este iar primăvară,
Împreună am admirat munţii sărutaţi de nori
Şi de atâtea frumuseţi ne prindeau fiori.
vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.