Erau nepotriviți, atracţia irezistibilă au ascuns-o.
Măreția gândirii le-a tăinuit scânteia bizară,
Luminată o vreme de slăbiciunea omenească.
Mai bine eteric în altă sferă decât încătușată.
***
Era amețitor de frumoasă și nespus de capricioasă.
Nehotărâtă șovăia între dorință și teamă.
Refuza să fie văzută cu adevărat, era enigmatică.
Își cunoștea viciile și trecea drept o fată educată.
***
O viață și-a dorit să-i vorbească întâmplător,
Să simtă poezia amorului cuprinsă de fior,
Să zboare pe covorul fermecat printre galaxii.
Aşa a îmbătrânit nebunul visător. Câte iluzii!
***
Nuferii i-au bârfit aventurile tinereții, limbi ascuțite!
Rog lacul să-i tăinuiască dulcea nebunie, câtă emoție!
A cunoscut farmecul sub clar de lună, armonia și tăcerea.
Regretă că se vor așterne peste ele bătrânețea și uitarea.
vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.