Uneori viaţa te loveşte unde te doare mai rău.
Pe ce dragi nu-i poţi avea alături mereu.
Oricât de lungă şi întunecată e noaptea
Venirea zorilor tot nu o poate împiedica.
***
Este o splendoare să vezi florile în zori
Împodobite cu diamante în mii de culori.
Dragostea este pură ca bobul de rouă
Dispare când razele soarelui le sărută.
***
Luna înainte de a pleca la culcare
Se furişeză să şteargă urmele de pe poteci.
Dragostea tot le găseşte. Ea nu doarme.
Bucurie mare! Să tot fii tânar să petreci.
***
Ţarina încununată cu aurul spicelor
Și azurul albăstrelelor se unduia ademenitor.
Șerpuirea fulgerelor orbitoare m-au speriat.
După ploaie curcubeul m-a liniştit. Era minunat.
vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.