Sufletul mă-ntreabă-n noapte dacă știu ce-i fericirea
Ochii adânciți în lacrimi îi răspund... e doar iubirea,
Gustul nefiresc al cărnii însetate de plăcere
Imi aduce cald prin șoapte cea mai pură mângâiere.
Inima îmi simte dorul și mă-ndeamnă spre visare,
Sunt oare un prinț călare ce vine-n a ta cătare?
Miresme de flori perene mă îmbată taciturn,
În a ta mândra cetate paznic este al meu turn.
Sentiment uscat pe ploape, dor aprins din dulci dorințe,
Îmi usucă-n păcat gura încarcată de căințe,
Sub mirosul tău de zână, diafan și ilicit,
Cuvintele prind putere și rostesc... sunt fericit!
vezi mai multe poezii de: adymatei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.