mi-eşti atât
de nebună iubito
ultima primă balerină de univers
încât doar umbra-ţi
pe poante
strecurată timid pe scena
spărgătorului de iluzii
aruncă apocaliptic
spectatorii profani
prin vitraliile timpului
dă cu inima lor
de pereţii galaxiei
pe regizorul ascuns în culise
un fel de ulisse fără penelopă
îl lasă în travaliul facerii
cu sufletul erect
bâjbâindu-ţi nirvanica siluetă
dumnezeu strigă bis
de pe ultimul rând
mi-arunc braţele în decolteul tău
spectacolul continuă
vezi mai multe poezii de: paparuz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
va multumesc extraordinar!
paparuz (autor)
miercuri, 29 iulie 2015
M-a atras titlul poeziei si nu am regretat ca am citit-o
Te felicit
night
marți, 28 iulie 2015
imi place mult poezia asta
ene alin
marți, 28 iulie 2015
Foarte frumos. Si titlul imi place mult.Cu drag am citit.
mihaela.sandu
marți, 28 iulie 2015