Ne vom certa din nou pe coji de nucă
Și vom uita că totuși ne-am iubit,
Dar între noi a fost un fel de ducă
Și am plecat știind când am venit.
Am fost iertați mereu de gura sfântă
Pe care zilnic o purtam cu noi,
În trupul meu iubirea nu mai cântă
Și am uitat că azi e zi de joi.
M-am înrolat să-ți port umila cruce
Dar am aflat c-a mea e mult mai grea,
Iubirea mea pe stradă parcă plânge
Și în genunchi mă pun să plâng cu ea!
Nu am puterea să mă schimb la față
Sunt lupul care iarăși a postit,
Am strâns în suflet numai pungi de gheață
Și cu durere astfel m-am hrănit.
Te voi lăsa acolo-n vârf de munte
Să-mi porți singurătatea lângă nori,
Cu dorul tau voi construi o punte
Și de pe ea vei învăța să zbori.
Eu voi rămâne veșnic pe pământul
Pe care mi-a fost drag să-l prețuiesc,
Îți las ca despărțire doar cuvântul
Să-ți spună el de ce te mai iubesc!
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.