Totul era eu,
și nisipul și umbrele
și peștii și soarele
și meduzele
și plopii și păsările
și ochii oamenilor.
Un singur lucru
uitasem,
valurile.
Care nu se odihniseră
nici-o clipă
tocmai
ca să-mi reamintească.
vezi mai multe poezii de: Cezar Baltag