Cuvintele visează.
Ochii într-un fiord
de lacrimi
și poemul
nu se mai cheltuiește în afară,
o lungă ezitare între sens
și sunet
acolo unde pâlpâie nostalgia
proscrisului,
unde
jocul oglinzilor nu înseamnă
sfârșit.
Foneme, cuvinte, fraze, enunțuri
și un chip al cuvântului
sau un chip de înger
sau amândouă la un loc.
vezi mai multe poezii de: Cezar Baltag
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.