Traducere de Petru Dincă
Natura e un templu cu vii coloane care
Scot uneori cuvinte confuze, ne-nţelese;
Prin codri de simboluri petrece omu-adese
Şi toate-i adresează priviri familiare.
Ca nişte lungi ecouri ce se unesc profund
Într-o misterioasă, adâncă unitate,
Întinsă ca lumina, ca nesfârşita noapte,
Parfum, culoare, sunet de-a pururi îşi răspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Ca tonuri dulci de flaut, ca nişte verzi câmpii,
– Iar altele sunt mândre, bogate, prihănite,
Având întinderi vaste de lucruri infinite,
Cum ambra, moscul, smirna, tămâia se degajă,
Slăvind ce mintea-ncântă şi-a simţurilor vrajă.
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.