Cheia de la poarta verde
(Cu gândul la Minulescu)
Cheia de la poarta verde am găsit-o.
Dar ce cheie nu se pierde?
Era, colo, pe fereastră,
Sub batista ta albastră.
Nu. Nu e cheia de la casă,
Că acolo țin pe masă:
Sufletul expus în glastră,
Inima în trei borcane
Și speranța care moare.
Nu-i nici cheia la dulap,
Că acolo-am încuiat
Toate zâmbetele noastre.
Și plimbările sihastre.
O fi cheia la seif?
Dar acolo, bine țin
Discuri de vinil,
Cu melodiile noastre.
Când le-asculți,
Îți rupi trei coaste
De la plâns, de la oftat.
De-aia… eu… le-am încuiat.
Stai! Acum mi-am amintit:
Este cheia de la dric,
Unde stă iubirea noastră
Și se uită pe fereastră.
Eu mă duc până la drum;
Poate vii… dar nu te sun.
vezi mai multe poezii de: Elyana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.