Un viscol a venit la poarta mea
Și a vrut să intre tiptil,
Dar, l-am ferecat la timp ,
Nu l-am prins, a fugit cu primul tren
În gara tăcerilor...
Și mă întreb :
Cine ești tu?
Un vis aspru de toamnă? .
Sau poate un viscol de primăvară? .
Un "desdemon" cu aripi de dinozaur! ,
Sau poate un nimf pe tărâmul de poveste. ..
Sau nu; ...
Mai bine,
Mai bine ai fi :
O comoară din insula lui Ulise,
Un "penelop" al mărilor,
O pendulă
Ancorată în catargul visării,
Dar visul s-a isprăvit
De atâta împlinire-ne-mplinire,
Ne-a alungat în valurile-i pustii,
Și ne-am trezit
Într-o noapte adâncă ,
Sărutați de ploi și visare
În care ești,
Tu!
vezi mai multe poezii de: simona ana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.