O noapte când veşmintele-mi sunt ploaia
lunecând în falduri pe trupul meu sculptat,
când ochii tăi, iubite, sunt dalta cu văpaia
ce la răspântie de coapse respiră tremurat.
Ce-nalt îmi este puslul când păgână ţi-e cioplirea –
deschide-mă fântână, şi pierde-te în mine,
prin sevele aprinse voi simţi zvâcnirea
valului spărgând stelele virgine.
vezi mai multe poezii de: Gavriil Stiharul
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.