Copilă
Copilă, nu uita, poetul te iubește
apleacă-ți a ta frunte pe umărul lui stâng,
si-ascultă cu uimire, cum inima îi creste
cum pentru tine-n șoapte si versurile plâng.
Tu ești plăcerea lui, și-n versuri o dezleagă
o lume-n care-i vesnic un tânăr visător,
visează la iubire, dar cine să-nțeleagă
că-n taina lui se-ascunde o clipă de amor.
Cu versuri iscusite, pictează pe-al tău suflet
si moare-n poezie, puțin câte puțin,
dar tu copilă dragă, îl vei păstra în cuget
că-n urma lui rămâne mireasma unui Crin.
M Horlaci. 21/06/16
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă multumesc frumos!
M Horlaci (autor)
miercuri, 22 iunie 2016
Pură și luminată cu iubire, poezia! Felicitări, domnule Horlaci! Mi-a plăcut mult... Cu drag,
Ina M.
miercuri, 22 iunie 2016
Îmi place în mod deosebit aceasta poezie.
Inspirație și pe mai departe
laura
miercuri, 22 iunie 2016
Multumesc frumos!
M Horlaci (autor)
miercuri, 22 iunie 2016
O poezie exceptională... Ca toate celelalte, de altfel.
M.Loghin
miercuri, 22 iunie 2016
Multumesc, Adina :)
M Horlaci (autor)
marți, 21 iunie 2016
Destinul unui poet este condus de iubire , acest sentiment ce isi gaseste alinarea in versuri. El arde in poezie...in aceasta floare a sufletului sau pur.
M-a impresionat mult declaratia de dragoste a lui Rebreanu catre sotia lui...el spune acolo ca nu poetii au facut iubirea, ci iubirea i-a facut pe poeti. Eu ii dau dreptate...:)
Felicitari!
Adina Speranta
marți, 21 iunie 2016