Corăbii de lumină ancorate
În porturi îndepărtate ale cerului,
La marginile volatile ale umbrei,
Ale oceanelor fără de țărmuri.
Corăbii de lumină și umbră
Așteptând neliniștite plecarea
Cu pânzele larg deschise
Precum aripile negre și lungi
De lilieci, umbre întinse
Până la marginea pământului.
Corăbii orbecăind în noaptea
Care încă își trage din amurg
Năvoadele înnourate ale cerului
Cu puii de lumină ai stelelor
Legănate în cuiburi de nori
Pe balansoare magnetice
Pe valurile de unde crepusculare
Ale gravitațiilor celeste.
Nici-o corabie din câte-au plecat
Nu s-a mai întors la țărm
Dar niciuna dintre corăbii
Nu este pe veci pierdută
Valurile, vânturile le poartă
Pe brațe o vreme până obosesc
Și apoi le scot pe rând la țărm
La Fort Lauderdale în Florida
La capătul triunghiului Bermudelor.
Copyright © 2017 Marin Mihalache
vezi mai multe poezii de: marin.mihalache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.