Cu suliţi lungi, cu săbii grele
Ostaşii unui sfânt sobor
Te-au dus în faţa judecăţii
Pe Tine, Salvatorul lor!
În jurul Tău s-au strâns bătrânii,
Învăţătorii vechii legi.
Iar Tu ai stat cu mâini legate,
Tu, Creatorul lumii-ntregi.
Pilat, în toga purpurie,
Privi de sus cu chip de leu.
Şi nu ştia c-avea în faţă
Pe Împăratul Dumnezeu.
Pe drumul trist Te-au plâns trudiţii
Şi-au râs cei mândri şi bigoţi.
Iar Tu urcai scăldat în sânge
S-aduci iertare pentru toţi.
Te-ai aşezat cu braţe-ntinse
Să aperi un pământ pierdut,
Căci numai Tu ştiai că-n lume
N-avem alt preţ, n-avem alt scut.
De-atunci mereu lovim în Tine
Şi te gonim cu ură grea.
O, cât ai îndurat, Isuse,
Ca să câstigi iubirea mea!
vezi mai multe poezii de: Costache Ioanid
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc frumos, Adina, pentru aceasta frumoasa poezie!
M Horlaci
marți, 13 octombrie 2015