Criza de identitate
Adăugat de: sanduiulian1986

Permite-ţi-mi să mă prezint mai întâi şi să vă spun cine sunt eu, sau mai degrabă cine nu sunt, poate aşa reuşesc să desluşesc mai uşor misterul:

Nu sunt doctor! Nu poţi fi doctor dacă nu ai un masterat, cum nu poţi avea un masterat dacă nu ai terminat o facultate. Deci, clar nu sunt un rezultat ilustru şi lincenţiat al vreunei academii recunoscute. Exact, nu sunt un titlu!

Nu sunt inginer! Nu poţi fi inginer dacă nu ştii să citeşti sau să aplici planul inainte de execuţia lucrării. Eu mai intâi execut lucrarea şi după aceea mă gândesc dacă ar fi fost mai pertinent să urmez totuşi nişte instrucţiuni?! Deci nu sunt nici vreo funcţie.

Nu sunt psiholog! Psihologia, analizată din punct de vedere semantic şi conform definiţiei dicţionarului explicativ al limbii române, reprezintă: „Știință care are ca obiect studierea activității psihice a omului, a stării și a însușirilor sale psihice”, care provine din limba greaca, compus din doua cuvinte: „psyche – suflet şi logos – studiu” Sursa: DN (1986) | Adăugată de Laura Gellner . Nu, nu sunt nici stiinţă!

Nu sunt arhitect, sau judecător, sau bancher. Nu sunt nicun fel de meserie!

Dar ştiu sigur că sunt un arhitect doctorand al propriului destin, aspirând la titlurile şi funcţiile înalte ale sufletului prin inginereasca stiinţă a vieţii.

Sunt studiul de caz în experimentul social al spiritului meu întrupat în corpul ăsta fizic, în lumea asta, aşa, relativă; pe care, de multe ori am vazut-o, prin ochii valenţelor prejudiciale ale unui muribund ecletic şi nărod, ca o damă de companie de mâna a doua. Ştiţi, întotdeauna e mai uşor să judeci oamenii după statutul social şi după aparenţele adeseori înşelătoare, care doar maschează Persoana, Fiinţa, OMUL, de după.

Sunt frumosul şi urâtul, bunul şi nebunul, sunt copilul şi adultul, sunt o binecuvântare a Universului, plămădită cu dragoste în pântecul mamei mele.

Sunt aluatul frământat şi dospit în bucătăria divină a Creatorului.

Sunt produsul gândurilor şi a visurilor constiinţei umane.

Sunt transferul biochimic al organelor mele interne.

Sunt chintesenţa tuturor lucrurilor mărunte.

Eu sunt ceea ce voi fi devenind înaintea renaşterii mele, dar şi cel ce am uitat să fiu!

Şi totuşi cine sunt eu?