Sunt clipe
De satanic cenuşiu
În care lupta
Şi dorinţa,
Furia şi credinţa
Trecutelor vieţi
Şi-ale acesteia
Dispar, renăscând
Într-un tăcut abis
Ce nu se cuprinde decât pe sine
- unic cuvânt şi unic gând.
Sunt cruci în zăpadă
Ce au un timp al lor
- divină plămadă,
Demonic izvor...
Sunt clipe de tragic eter
În care, destrămate,
Visurile pier.
Când flăcări reci mă vor cuprinde
Pierind, apoi, în urma mea,
Vă voi ruga, ca ultimă dorinţă:
Sărutaţi infinitul zăpezii
Şi aprindeţi-mi o stea...
(Din volumul „Alegerea celui singur”, 1996).
vezi mai multe poezii de: mihai_iunian_gindu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc, ali, te mai aştept :)
mihai_iunian_gindu (autor)
miercuri, 30 decembrie 2015
bine ai venit si bafta in continuare.....frumoasa poezie :)
ali
miercuri, 30 decembrie 2015
Mulţumesc, alex marian, pentru vizită şi apreciere.
mihai_iunian_gindu (autor)
miercuri, 30 decembrie 2015
Poezia ta exprima simtiri puternice.
alex marian
miercuri, 30 decembrie 2015