Te-am căutat la mai multe adrese,
deși câmpul nu mai avea flori la ferestre.
Le luaseși ca să te joci cu mine de-a v-ați ascunselea prin păduri,
să le prinzi coronițe la fiecare izvor și copac
după care te piteai copilărește.
Când, în sfârșit, te-am găsit,
ți-am sărutat surâsul câmpenesc și,
înfiorându-mă, mi te-am făcut lan copt de grâne prin suflet,
cu părul tău vântură-stele - frunze ramurilor mele.
vezi mai multe poezii de: gabriel cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.