Curge timpul, ca o apă, pe lângă noi,
nimeni nu-l percepe…Ce sfidare…
Sub mine se zbat sânii tăi goi
ce-mi fură bezmetic sarutare.
Nu mai știm de noi, de ziuă, de noapte,
și-n ochii noștri ademenitori,
simțim cum ne sorbim din șoapte
si cum ne joacă în vine drăcușori
Si, încă, curge timpul pe lângă noi,
menit să treacă dinaintea morții;
tot mi se pare , atunci, când te desfoi
că dragostea e chiar ispita sorții.
vezi mai multe poezii de: George PENA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.