Dă-mi, Doamne, dragoste de viață,
Să nu înțeleg greșit adevăratu-i scop,
Că sunt așa confuză câteodată
Și gânduri pesimiste îmi dau foc.
Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni,
Că printre ei destinul mi-l petrec,
Nu mă lăsa să mă dezamăgesc
Privind la unii semeni,
Cum de viața lor și-a noastră își bat joc.
Dă-mi, Doamne, dragostea naturii mândre,
Care oferă atâta frumusețe pe pământ
Și nu lăsa ca muzica ei verde,
Să nu o înțeleg, să n-o dezmierd.
Dă-mi, Doamne, spirit creator, ca să te bucuri,
Că-ți pot cânta în versuri mărețul altruism,
Cu care ai împodobit viața și atâtea lucruri
Și dragostea, care o râvnește orice muritor.
Dă-mi, Doamne, pace în suflet și recunoștință,
Să-ți mulțumesc în fiecare clipă, că trăiesc
Și să-ți transmit mesajul de iubire mai departe,
Căci, numai calitatea vieții are preț.
vezi mai multe poezii de: Mahok Valeria
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.