Privesc către Soare
Şi parcă îmi pare
Strălucitor pământ
Şi un altar Sfânt...
Când ai să treci prin ceasul greu
Prin valea cea adâncă,
Putere-ţi va da Dumnezeu
Ca să rămâi pe Stâncă..
Te-aştept copilul meu şi azi acasă,
Diseară este seara de Crăciun!
Şi vom fi iar cu toţii strânşi la masă,
Doar tu îmi vei lipsi, copile bun!
Te scoală iubito! Şi vino, frumoaso!
E vremea cântării! Un sfânt început,
Căci ploaia şi iarna, de-acum au trecut
Şi viile-şi dau iar, mirosul tăcut!
Mai vino Doamne pe Tabor,
Mai leagă rănile ce dor,
Căci inimile noastre-acum
Tânjesc de dor!
M-ai găsit în praful lumii
Stăteam jos, nemângâiat
Mă uitam pierdut la pumnii
Goi, ce viaţa mi i-a dat,
-"Ce faci tu aici, Ilie?" întreabă Cuvântul Sfânt.
-"Doamne, am fost plin de râvnă, plin de dragoste şi-avânt
Pentru Tine, Domn al Slavei! Şi acum copiii Tăi,
Au părăsit legământul, altarele-au sfărâmat,
Când luna îşi aşterne beteala-i de lumină
Peste pământul aspru şi veşnic zbuciumat,
Când stelele se scaldă în noaptea cea senină
Şi strălucesc mai tare ca firul de smarald,
Priveşte cerul... Minunat
E-n raze lucitoare,
Şi flori şi îngeri stau la sfat..
Nu plânge nici o floare!
Chiar dac-ar fi să strâng în suflet parfumul florilor de mai,
Nicicând Isuse, al meu umblet nu ar lăsa parfum de Rai…
Chiar dac-ar fi să-mi port durerea pe calea vieţii, mulţumind,
La Tine gasesc mângâierea şi trec prin viata doar cantand!