Când îți ascult cuvântul și glasul tremurând
Mă pierd în neputința durerilor de mâine
Că am plecat de-acasă să mă întorc curând
Dar anii trec în fugă în goana după pâine
Și gol pe dinăuntru, adesea te visez
Mă rog Divinității, să-ti deie sănătate
Mi-e viața condamnată mereu să emigrez
Prin lumea-n care hoții își fac la colț dreptate
Tu stai îngândurată la margine de pat
Cu ochii pe fereastra ce soarele-o străbate
Ai vrea să vezi pe poartă intrând un blând bărbat
Să-ți spună: - Sărut mâna, acum vin de departe.
Dai naștere la vise și le urmezi în joc
Sub tălpi ai răni cumplite că vremurile-s grele
Dar inima te-ajută să treci prin ploi de foc
Fără să ști că mâine, privești din nou la stele
Port mamă suferința cu care am crescut
Și-am tot gustat din chinul ce uneori mă cheamă
Spre malul singuratic de care m-am temut
C-o să privesc apusul iar fără tine mamă.
Georgian Ionuț Zamfira 31.07.2021
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Minunată odă închinată celei mai scumpe ființe - mama!
gabriel cristea
duminică, 01 august 2021