Dați-mi ceva
ca veninul
ca moartea,
și ca viața împreună
exagerat de frumos,
așa
precum soarta
își înfinge
pumnalul,
în iubire.
Ceva
ca stelele
ce-mpart
cerul
în constelații
planete
destine
și zodii,
fructe coapte
la soarele
speranței
marinarului
care și-a pierdut
ancora.
Va coborî după ea
cu durerea
pe care numai
valul o cunoaște
și va întâlni
milioane de pești
și meduze
și conchilii,
și balene
și scorpioni de apă
și peștii păianjen
și rechini.
Dar ancora
n-o va găsi,
și atunci
se va întoarce
sus, și
se va trezi.
vezi mai multe poezii de: Danut Cepoi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.