Visele mi-am pus în frâie
Pentru sania Nădejdii,
Ea departe să mă ție
De la serbede primejdii.
Trecând iarna în cristale,
Fulguirile-nghețate,
Adiindu-ne pe Cale
Mai departe, mai departe.
De la care și căruțuri
Scârțâinde de tristețe,
Printre clopoței de țurțuri
Vom fugi de bătrânețe.
Ca o boare ne vom duce
Peste plaiurile-n gheață
Din răscruce în răscruce,
Din chindii în dimineață.
Mi-oi goni iar armăsarii
Cu potcoavele de doruri
Că vom trece peste zare
Lăsând urmele pe zboruri.
Înălțați pe curcubeie
Cu-arcuirile aprinse
Pârtie-n Calea Lactee
Vom tăia prin stele ninse.
Ca și gânduri în lumine
N-om opri o clipă mersul
Tot ne-om duce ca creștinii
Colindând tot Universul.
Victor Bragagiu
victorbragagiu. blogspot.com
vezi mai multe poezii de: bragagiu