Îți râd trandafirii-n fereastră,
iar Soarele-ți mângâie părul,
o pasăre cântă, măiastră,
iar tu … vrei să știi adevărul.
Căci, ziua trecută,-ndoiala,
hoțește în gând strecurată,
ți-a pus la-ncercare morala
și tot ce-ai crezut, dintr-odată.
Citești cu speranța că, poate,
în carte va fi o dovadă
ce răul din suflet îți scoate
și lasă ce-i bun să acceadă.
Privești printre rânduri cu teamă,
încrederea ți-e clătinată,
dar sufletul, iată, te cheamă,
căci inima ta e curată,
Și-acolo, de vorbă cu tine,
vei ști să găsești mângâiere
și nu în ce-a scris oarecine;
credința e-n el și nu piere.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos scris , versurile isi pastreaza muzicalitatea , iar mesajul e bine exprimat.
Imi place , felicitari!
Adina Speranta
duminică, 30 august 2015
O poezie de o sensibilitate aparte!
Plăcut!!!!!
alex
marți, 25 august 2015
Cred ca aceasta este de fapt prima poezie care se inscrie in tema saptamanii a doua? Daca gresesc imi cer scuze. Este fantastic de frumoasa, mai ales ca este o poezie despre credinta. Talentul tau este mare si sunt nerabdator sa te citesc mereu!
andreionthepoetry
luni, 24 august 2015
Frumoase versuri :)
ali
luni, 24 august 2015