Nu-s un copil, ci doar iubesc curat.
M-am reîntors la ce credeam pierdut.
Am depășit orgolii, frici, trecut...
Abia acum sunt cel adevărat.
A fost o aparență vechiul eu,
Un zid de formă, care a căzut
Cu primul gând ce nu a mai durut.
S-a întâmplat minunea-n pieptul meu.
Încă mă-ntreb de unde-ai apărut...
Ce am făcut să merit harul tău?!
Și, Doamne! Libertate, după hău,
Așa ceva, nicicum n-aș fi crezut.
Ce bine-i să te lași în slujba Ei,
Când e reală și-ți permiți, la fel, —
Precum desăvârșit este și El —
Să te dedici cu totul dragostei.
vezi mai multe poezii de: Evelin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.