DESCREIERATE GÂNDURI
Ella Viorela
Sub aparenta liniște,dezgustul mocnește…
Un gând sinucigaș miroase a nebunie,
Duh întunecat înțeapă apoi lovește…
Durerea izbucnește din glod și igrasie .
De ce să-mi fie frică de acum de moarte?
Când colcăie aievea iadul printre noi?
Deșertul și arsura, nimic nu o combate,
Nici măcar jignirea-n stare de război.
Unde-i dreptatea de care se vorbește?
Asediată-s de-amăgire ca de un șantaj.
Că-n multă vrajbă m-am aruncat orbește,
Fără noimă și fără un pic de avantaj.
Te blestem și te descânt, cât pot viață!
Mi-s îngrețoșată de secunda ce mi-ai dat .
Mă rog să te-ntrerupi precum un fir de ață.
Că-n silnicie multă, destinul mi-ai băgat.
Ciocli pot să mângâie,aruncând țărână
Peste coșciugul cu-n trup demult epuizat.
Nici amintirea n-aș vrea să-mi rămână,
Să se topească ,ca un gând descreierat .
vezi mai multe poezii de: Ella Viorela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.