Când credeam că fericirea devenise doar un mit
Contemplând chipuri crispate ce musteau de suferință,
Fără să m-avertizeze mii de gânduri m-au lovit
Garnisindu-mi deznădejdea cu o aprigă dorință..
Să mă lupt cu tot ce viața prin destin mi-a pregătit
Ignorând săgeata urii și a realității crude
Am simțit că fericirea visul mi-a desăvârșit..
Știu că îngerii îmi cântă..versul lor lin mă pătrunde!..
Sub zăpezile uitării versuri mii am îngropat
Să rodească poezia ce-mi aduce alinare
Râde sufletul în mine..am murit și-am înviat..
Fericirea îmi recită psalmul ei cu-înverșunare!..
19.11.2017
vezi mai multe poezii de: Onnyanna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.