Orbecăindu-ne Speranța
Din plânsete și din desfături
Iar căutăm din mări Constanța
Cu o Itacă pe alături.
Sărați de valuri și de lupte
Prin timpurile mizantrope
Visăm la malurile-abrupte
Cu stâncile în penelope.
Frumos final de odisee
Pictat în orele visate
Cu o băsmauă de femeie
Neterminată jumătate...
Eu nu mai am dreptul la vise
Chiar de sirene-mi plâng canțona
Spre oceane interzise
Îndrept privirea și timona.
Alerg să prind mereu lumina
Departe de itaca asta,
Mirată-mi geme brigantina,
Uimită-mi râde iar nevasta.
Nu caut haină purpurie
Pe țărmurile pline-n lege
Ș-apoi la ce mi-ar fi ea mie
Când sunt mai mult decât un rege.
Chiar dacă-n orele încete
Îmi spune abătut soția:
„Nevoie ai de un prieten
De-ați întări călătoria!”
În seri prelinse ca oloiul*
Ea mă întreabă cu sfială:
„Ce fac, iubite, cu războiul**?”
„Aruncă-l, dragă, că ne-nșală!
La ce ne trebuie dovadă
Că tu m-aștepți însingurată
Iubirii când i-e dat să vadă
O uniune luminată.
Lăsai paradele de racle
Și hostropețe în suspine,
Nu-mi trebuiește un Heracle
Atâta cât ești tu cu mine!
Căci unde Dragostea e una
Acolo ea, de fapt, și este
Și Dumnezeu întotdeauna
Ne plăsmuiește o poveste.
Înzorzonată în cuvinte
O lume vrea doar să apuce
Că din biserici și morminte
Înhață fiecare-o cruce.
Plecând mereu de cele toate
Cu tine dragă și mai dragă
Îmbrățișez în libertate
Întregul cer și marea-ntreagă!!!”
*OLÓI, oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei
**RĂZBÓI, războaie, s. n. 1. Mașină de lucru folosită
pentru confecționarea țesăturilor
din fibre textile.
2. Unealtă casnică de țesut; argea, stative.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc din suflet tuturor!
bragagiu (autor)
duminică, 27 septembrie 2015
Ai reusit sa creezi un poem superb!
george
duminică, 27 septembrie 2015
Razboiul , unealta de tesut , poate fi considerat ca o unealta a tradarii :)...Sa nu uitam ca Penelopa ceruse pretendentilor ragazul de a-si termina tesatura si abia apoi sa desemneze pe cel ce il va alege drept sot . Intre timp insa, toata agoniseala lui Ulise se ducea pe ospetele organizate de acestia :)
Cum se pare ca "Ulise "nu mai pleaca sa-si indeplineasca promisiunea facuta lui Menelau , nici razboiul nu mai este necesar :)
Mi-a placut aceasta calatorie prin mitologie , aceasta paralela frumos transpusa in zilele noastre :)
Cu drag!
Adina Speranta
duminică, 27 septembrie 2015
Imi place cum folosesti cuvinte rar intalnite, precum si ideea generoasa a versurilor. Ulise a ratacit prea mult, nu e de invidiat destinul lui. Mai intelept e cel care isi sfatuieste doamna sa arunce razboiul ce tese asteptare, si alege sa fie prezent.
Aprecierile mele!
roxana.c
sâmbătă, 26 septembrie 2015
M-am intors la versul tau plin de har!
ene alin
sâmbătă, 26 septembrie 2015
Superbă...
mirimirela
sâmbătă, 26 septembrie 2015
Foarte , foarte frumoasa!
stomff
sâmbătă, 26 septembrie 2015