Aud clipele prezentului cum trec prin sângele meu.
Al lor mars triumfal suna ca o orchestra dezacordata
Mă mir, pentru că zborul este muzica si armonie, iar ele, cu siguranță, pot zbura.
Pot zbura pentru că sunt goale… de conținut. Plecarea ta m-a lăsat fără conținut.
Or fi bolnave de inimă?
Cred că nici nu mai au inimă.
Dacă inima mea a rămas la tine, atunci gândesc că și a lor a rămas tot acolo.
Să nu-mi reproșezi că ele sunt în misiune de prea mult timp.
Au plecat în a ta căutare ieri, ba nu…, acum, pentru simplu fapt că plecarea ta este mai vie ca oricând.
Te-au căutat în fiecare celulă, în fiecare zvâcnire, în fiecare gând.
Simt că ești în fiecare celulă, în fiecare zvâcnire, în fiecare gând. Tu și prezentul tău în care eu nu mai am loc.
Dar nu te regasec in fiecare celulă, în fiecare zvâcnire, în fiecare gând, pe tine, trecut și viitor, pe tine, trecut pentru viitor.
Iată că se opresc în stația sufletului, obosite de atâtea căutări
Sunt înghețate!
A ta plecare a stârnit în fiecare particică a tot ce mă reprezintă cea mai aspra iarnă, iar eu le-am trimis să te regăsească.
Dar nu le-am amăgit… Le-am spus că după ce vor umbla prin iarna deznădejdii vor simți căldura amintirilor din timpul în care tu, floare a sufletului meu, creșteai, protejată de brațele mele.
Le-am spus să te recompună din amintiri, să te culeagă petală cu petală și să mi te aducă pe buze. Aici, cu puterea magica a sărutului, te voi reîntrupa, așa cum ai fost și ești, minune între flori.
Intrați clipe ale prezentului, sufletul vă este deschis!
Intrați să vă încălziti!
Înăuntru arde focul iubirii!
Dar de ce sunteți așa înghețate?
Se pare ca nu ați găsit căldura amintirilor. V-ați rătăcit căutând ce iată, e aici, în puterea cuvintelor!
Nu suntem înghețate,
ne-a pârjolit focul iubirii
și ne-a risipit puterea cuvintelor
când noi căutam, rătăcite, puterea dragostei.
Capotăm, una câte una, puțin câte puțin
arzând mocnit în cenușa ce se cheamă "azi".
Îndrăznește! Suflă! Poate, cine stie?
suntem...pasărea Phoenix.
Doamne, ce se întamplă? Muriți una câte una?
De fapt, e normal…, voi sunteți prezentul meu!
Draga mea, ele sunt prezentul meu!
Si, fără tine, prezentul meu moare!
La fel și eu!
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dragă blacks, nu am mai avut conexiune la internet, nici acum nu e prea bună, și nu am mai putut intra pe site. Vreau să îți spun doar atât : mă onorează si mă bucură adoptarea de către tine, a versurilor mele.
Îți doresc inspirație și putere, în continuare, pentru ceea ce vrei să faci pe site.
Cu drag,
mirimirela
sâmbătă, 23 ianuarie 2016
Multumesc pentru lămuriri.. Nu trebuie să-ți ceri scuze. Suntem oameni !
Fii binecuvântat !
M Horlaci
vineri, 22 ianuarie 2016
Domnului Horlaci,
Din cate imi amintesc semnalasem o mica greseala de gramatica "ruga-i" si, odata rectificata aceasta greseala, am considerat ca nu mai trebuie sa apara.
Sa stiti ca voi fi continua acest tip de autoeliminare a comenturilor mele de indata ce eventualele greseli semnalate vor fi fost eliminate, ori propunerile mele vor fi fost adoptate.
Voi adopta aceasta " politica" pentru toti prietenii de pe site.
Correct ar fi fost sa editez comentariu, dar dintr-un fel de graba impusa de recomandarea medicala de a sta cat mai putin in fata calculatorului. am pus click-ul unde nu trebuie.
Nu am realizat ca prin stergerea recomandarii se sterge si aprecierea mea la adresa poeziei in cauza. Ea ramane!
Pe viitor nu voi mai repeta acest tip de greseala. Va multumesc pentru intelegere!
blacks (autor)
vineri, 22 ianuarie 2016
Interesante gânduri, felicitări !
Ai lăsat un coment frumos la poezia mea: " e ziua ta mămica " dar am observat cu Tristețe că l-ai sters, dece ?
Oricum, Multumesc !
M Horlaci
joi, 21 ianuarie 2016
Placut, adoptat, modificat (cei drept, cu un mic amendament). Multumesc!
blacks (autor)
joi, 21 ianuarie 2016
Am uitat ce era mai important : mi a plăcut foarte mult !
mirimirela
miercuri, 20 ianuarie 2016
Nu suntem înghețate,
ne-a pârjolit focul iubirii
și ne-a risipit puterea cuvintelor
când noi căutam, rătăcite, puterea dragostei.
Am murit, una câte una, puțin câte puțin
arzând mocnit în cenușa ce se cheamă "azi".
Îndrăznește ! Suflă ! Poate, cine stie ?
suntem...pasărea Phoenix.
blacks, sper că nu te a supărat joaca mea de a versul alb. Dacă da, voi șterge imediat.
mirimirela
miercuri, 20 ianuarie 2016
Drag prieten ,
A spune ca e minunata e prea putin. Ai construit o frumusete ce nu poate decat sa bucure sufletul si pentru clipele frumoase petrecute cu versurile tale (fie ele si albe) iti multumesc.
stomff
miercuri, 20 ianuarie 2016
Asa e mai bine?
Esti invitata mea sa vii cu noi propuneri,chiar cu propria ta varianta pe acelasi subiect, ca un fel de dezvoltare a unei noi teme saptamanale
PS
Da' tot cred ca '"saracutele" exprimau destul de bine compasiunea
Vad ca nu ati mai avansat cu organizarea sistemului de apreciere. Dupa cum se vede din acest exemplu al conversatiilor tot prin intermediul schimbului direct de opinii va creste calitatea postarilor.
blacks (autor)
miercuri, 20 ianuarie 2016
Draga Blacks. cine e responsabil cu bataita respectiva ? :)))...Eu in nici un caz ! Si chiar am inteles de ce ai sters postarea , pentru ca intr-adevar esti un perfectionist. Nu ma de ce sa ma supar pe tine , fii sigur de asta :)
Asa cum am scris si comentariul anterior, aceste randuri au traire , transmit si asta este cel mai important factor, pentru mine. Degeaba citesc o poezie perfecta tehnic , dar rece. Pe cand dupa ce am citit poezia aceasta , a sufletului tau, imi venea s-o rog si eu Viorica sa revina...:)
As retusa pe alocuri randurile tale , concentrand mesajul pentru a-l face si mai puternic . As renunta la ''saracutele', la: ''ah, sa nu uit '' ," mai bine zis " ...Mai ca imi vine sa o modelez , asa cum o vad eu :)
Cu mare drag , Blacks!
Adina Speranta
miercuri, 20 ianuarie 2016
sunt versuri deosebite..
am citit si am trait ce ai simtit tu aici.
Carpe Diem
miercuri, 20 ianuarie 2016
Ma bucur sa te pot citi!
Cati Gheorghe
marți, 19 ianuarie 2016
Ma bucura faptul ca ai repostat-o Blacks
cristi
marți, 19 ianuarie 2016
Multumesc foarte, foarte mult! Sunteti un administrator de... zahar!
Ura, nu mai iau bataita!
blacks (autor)
marți, 19 ianuarie 2016
Blacks...
o zi frumoasa cu multa inspiratie!
cu drag,
danab
marți, 19 ianuarie 2016
@blacks
Am adus comentariile precizate la aceasta poezie.
Cu stima,
admin
marți, 19 ianuarie 2016
Am sters ceea ce am postat aseara si automat, s-au sters si comentariile voastre, dragile mele Adina si Dana. Va cer iertare pentru gestul pe care l-am facut. E un gest pe care multi dintre noi il intalnim in viata, pentru ca multi dintre noi facem “gesturi” la ale caror repercursiuni nu ne gandim pe moment.
Va intreb, cum e normal?
Atunci cand omul creaza ceva imperfect si isi da seama de greseala lui, este dator sa elimine acea greseala din viata lui, din amintirile lui? Ori este dator sa aiba puterea de a privi inspre trecut, spre a-si da seama unde a gresit, pentru a invata din greseli si pentru a nu le mai repeta? Grea alegere!
Eu am reactionat anormal, constat acum. Perfectionist fiind, recitind postarea de aseara, am decis ca e mai bine sa o sterg. Apoi am realizat ca greseala stergerii este mai mare decat greseala postarii. Asa ca, am revenit si repostez aceasta insiruire de idei. Daca m-au ridicat in slavi cuvintele frumoase pe care le-ati adresat altor postari de-ale mele, trebuie sa accept tot cu aceeasi seninatate si bucurie si criticile. Am realizat ca si criticile sunt la fel de importante ca laudele. Ambele hranesc acelasi organism si il fac sa… creasca frumos.
Imi asum greseala postarii si a repostarii, din punct de vedere a calitatii textului postat. Imi asum greseala stergerii, dar nu ma impac cu ideea ca cele doua opinii au disparut. Stimatele mele, ma puteti ierta pentru gestul necugetat?
PS
Vedeti, nu ma mai apar spunand ca este doar a treia poezie pe care am scris-o in vers liber si ca, invocand voalat acest fapt, incerc sa gasesc o scuza pentru realele derapaje de la arta poetica. Mi le asum. Incep sa invat…!
blacks (autor)
marți, 19 ianuarie 2016
Draga Blacks, cand am intrat la poezia ta , in primul moment am avut un soc :)
Blacks si vers alb???Nu se poate ! Am gandit apoi ca este o gluma sau vrei sa ne testezi sa vezi cat de permisivi suntem :)
Apoi am citit...la inceput am mentinut ideea ca este o incercare a ta , o revolta prin care vrei sa arati ca oricine poate scrie asa , chiar si un impatimit al versului clasic.
Si , hai sa iti spun parerea mea : cum bine stii , nu am fost adepta poeziei in vers alb, dar nu am respns-o. Apoi am inceput sa citesc , sa citesc ...am avut ocazia sa constat ca de multe ori poezia moderna poate sa fie foarte frumoasa. Sa te plimbe , sa te inalte , sa te coboare ... Acum revin la tine:) Nu ai folosit figuri de stil puternice , doar clipele lipsite de viata, de continut ...clipe care se identifica cu tine , cu prezentul , cu plecarea iubitei :) Imi place iarna deznadejdii , floarea crescuta si protejata de bratele tale .
Stii ce cred ? Ai inceput sa scrii cu scopul initial de a testa , nu ai scris in serios la inceput , dar pe parcurs ai fost prins si trairea ta a facut restul. Pentru ca exista traire in aceasta poezie .Da, eu o numesc poezie , Blacks. :) Ai pus o parte din ce simti in ea si pe mine m-ai emotionat.
Nu am sa zic ca este perfecta , in unele locuri ar fi bine sa fie cizelata ideea , dar nu incarcata de metafore pretentioase, aici este doar traire, simtire ...si asa trebuie sa ramana .
Asta e parerea mea , a unei persoane care a citit deschis ce a scris sufletul tau intristat de plecarea iubiei ...
La poezia clasica , rima , metaforele etc ascund de multe ori mesajul intr-o hainuta colorata , incat pentru a ajunge la el trebuie sa stii a vedea toate accesoriile , sa le admiri frumusetea , dar sa nu uiti ca de fapt trebuie sa ajungi la substanta , la ce este sub ele. :)
Mie imi place mult , spune sincer : nu ai simtit ca pui o parte din sufletul tau aici ? :)
Felicitari , draga Blacks .
Adina Speranta
luni, 18 ianuarie 2016
of..Blacks...apreciez aceasta incercare a ta,in vers liber...
dar sincer...eu iubesc celalalt stil al tau..versuri cu rima...
la tine,versul in rima curge lin si frumos...
esti cu adevarat POET!
sper...sa nu te superi..eu versul alb nu il inteleg...nu-mi place...
cu drag si pretuire pentru talentul tau..
astept poeziile tale,adevarate...Blacks!!!
:)
danab
luni, 18 ianuarie 2016
Iata ca am o noua incercare in vers liber.
Poate ca va fi considerat o joaca, dar e un mesaj atat de real pentru tine, Viorica!
blacks (autor)
luni, 18 ianuarie 2016