Dezolare
Autor Florin Vasilescu
Vraja vieţii-n nori se scaldǎ,
Stingând fluxul multor veacuri
Înecate-n echivocuri
Fǎrǎ chip şi fǎrǎ leacuri
Cȃnd
Pulsaţia culturii,
Cotropind mǎriri sǎrace,
Mai purificǎ fiorul
Ce-n suspin adesea zace.
Şi când vezi esenţialul
Strecurat chiar de Satana
În sfinţeniile lumii
Cu Caiafa sau cu Ana,
Te-ai
Cam lepǎda de lumea
De la Platon la Spinoza
Doar aşa sǎ uiţi de tine
Când te gâdilǎ psihoza.
Dezolarea din albastru,
Dominȃnd ades vǎzduhul,
Se topeşte-n bombǎneala
Ce îţi populeazǎ duhul
Şi
Cu atuul că nobleţea
Mai rezistă pe picioare,
Te scalzi în imagini nude
Din erotici cu fecioare.
vezi mai multe poezii de: samoila