La para unui foc, cei trei,
Cu golurile ochilor înnegurate,
Încovoiați, sub salcia imensă, șopoteau :
– Minciuni, ne-au dat afară din cetate.
Și palmele stâncoase, albe,
La para focului mai stins, mai stins,
Se întâlniră într-un jurământ :
– Nu, n-am învins, nu ne-au învins.
În toamna anului 1939
Când zorile ieșeau din mare înghețate,
Trei morți vegheau, trei morți :
Isus, Lord Byron și Panait Istrate.
vezi mai multe poezii de: Dimitrie Stelaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.