Se preling raze pe ramuri
Și se-ascund pierdute zării;
Zimbrii bolții, cu lungi hamuri,
Trag la plugul înserării.
Vântu-și saltă aspra coamă
Prin frunzișuri foc și pară;
Curgător, un cerb de-aramă
Ochiul fiarei înfioară.
Pânze-ntind în jurul lunii
Arahnide constelate;
Din adâncuri, falnici pinii
Lasă cetini - li se zbate,
Ca o tâmplă, rădăcina;
Noaptea jună și subțire
Zboară spulberând rășina...
Mi-unduiesc, sub istovire,
Ierburi prin izvor de gânduri;
Din tăriile campestre
Se-aud deslușite cârduri
Petrecându-se măiestre...
Pacea stelelor, barbară
Pleoapa-strajă îmi coboară.
vezi mai multe poezii de: gabriel cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu drag! :)
Erw Magdo
luni, 22 februarie 2021
Erw Magdo, mulțumesc pentru apreciere! :)
gabriel cristea (autor)
joi, 11 februarie 2021
Mulțumesc, SAlecsandru!
gabriel cristea (autor)
joi, 11 februarie 2021
Felicitări! Foarte frumoasă și armonioasă poezia. Sublimă redare, geometrice rime, arhitectură lingvistică și mesaj contemplativ. :)
Erw Magdo
miercuri, 10 februarie 2021
Superba poezie!Merita sa fie pe locul 1!
SAlecsandru
luni, 08 februarie 2021
Mulțumesc, Adina, pentru apreciere! :)
gabriel cristea (autor)
joi, 28 ianuarie 2021
Ești cu adevărat poet în simțire și redare.
Felicitări, Gabriel!
Adina Speranta
joi, 28 ianuarie 2021