actrița visa ultima scenă
în care costumul ce-l purtase o viață
se destrăma în lumina subțire a reflectoarelor obosite
câțiva greieri aplaudau
apoi teatrul se năruia sub picăturile ploii
sau ale lacrimilor
care niciodată nu au fost trucate
adina v.
1.05.2022
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
7 ani ???!!! De aceea am atâția ghiocei în păr! :)) Parcă ieri a fost când eram nelipsiți, seară de seară, de pe sait… ce mai știi de Gerra, de Stomff ?
Îți trimit multe, multe îmbrățișări, draga mea Adina !
mirimirela
duminică, 12 iunie 2022
Nu e nevoie să îmi spui, Miri :) Noi, cei din vechea „gardă” :)) avem alte conexiuni, mult mai profunde, ne putem simți și înțelege fără cuvinte. :)
Știu că unele postări de-ale mele par mai ciudate, de neînțeles, poate că m-am schimbat mult sau am devenit mai ermetică :)) Nu e nicio problemă că nu rezonezi la cele mai ciudățele, afinitatea mea pentru tine nu are de-a face cu asta! :) Mi-ești la fel de dragă ca la început! Miriiii!! Îți dai seama că au trecut 7 ani? :)
Te puuup, draga mea!
Adina Speranta (autor)
marți, 31 mai 2022
Ți-am spus, vreodată, cât îmi ești de dragă ?? :)
Îmi plac de nu mai pot, comentariile tale! Toate! :))
La fel și poeziile! Nu toate, recunosc! Dar nu din vina ta, ci din a mea pt că nu le înțeleg pe unele… :)
mirimirela
joi, 26 mai 2022