Nu se cuvine omului dreptul la şovăire,
nu aceasta ne face încă să existăm;
vina n-ar mai fi vină şi nici iubirea iubire
dacă n-am şti să căutăm, să cizelăm.
Nu ni se cuvine lauda, niciodată ocara,
fiecare nume îşi invocă o sfântă zare;
în lume, destinul, ne-a tot cărat povara
şi asta include efort, o sfântă asumare.
Cred că dorul de noi, zilnic ne susţine,
torţă în lume, speranţa spre o culme
şi doar steaua noastră când va apune
vor percepe boşii, aventura prin lume.
Aşa a fost... şi iarăşi nu ne mulţumeşte
dar ne fixeză, mereu, bărbaţi cuminţi;
nici nu mai ştim, dacă cineva ne iubeşte
şi rămânem eterni, doar ceea ce simţi.
vezi mai multe poezii de: George PENA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţam, Carmen!
George PENA (autor)
duminică, 21 august 2016
Doar ceea ce simţim cu sufletul rămâne la sfârşit! Interesantă idee pusă în versuri, George! Mi-a plăcut!
Ina M.
marți, 09 august 2016